lumea întreaga lume-n autobuz,
strivită de sine pe scaune şi-n picioare
iar eu râdeam.
ploaie peste mine, peste ochii fierbinţi,
şi-n gura deschisă strâng fericirea
aceasta e libertatea
nu mă urc, nu, nu acum,
şi-n pumnul strâns ascund cuvinte
ce le presar arareori câte unul, câte două,
prin lumina asta surdă;
ridic capul, ploaie prin păr,
zgomot în ochi,
dar eu dansez învârtindu-mă fulger
aici, lângă 311 prea plin pentru mine
sau pentru fericirea pe care o ţin închisă în rucsac.
Iar te-ai coborât, draga mea,
În tăcerea pe care ţi-o şoptea îngerul...
Şi iar nu mai vrei
Să-mi rostogoleşti câte-un ochi, poate doi,
Pe-aleile din Cişmigiu,
Cum se-ntâmpla mai demult
Când veneai lângă mine
Şi-mi scoteai gândurile cu penseta.
Iar te-ai coborât, draga mea,
Pe banca aceea verde pe care îţi promisesem
Că n-am să mai vin
Şi ai văzut că m-am ţinut de cuvânt!
Eu da, doar cuvântul nu s-a ţinut de mine
Şi a zburat ca un fluture
Până departe, nu ştiu unde an
Paşii îl purtau lejer de-a lungul străzii largi plină cu oameni şi cu vitrine care mai de care mai luminate şi stridente; mergea tăcut purtându-şi geanta kaki trasă peste braţ, cu părul său ondulat fluturându-i încet în bătaia vântului tomnatic, păr pe care-l lăsase iarăşi să crească după ce, mai mult la intervenţia unor influenţe exterioare, se lăsase purtat la frizer pentru a renunţa la părul său mult iubit. Se gândea. Este mai mult decât suficient pentru a-l caracteriza, pentru
lumea întreaga lume-n autobuz,
strivită de sine pe scaune şi-n picioare
iar eu râdeam.
ploaie peste mine, peste ochii fierbinţi,
şi-n gura deschisă strâng fericirea
aceasta e libertatea
nu mă urc, nu, nu acum,
şi-n pumnul strâns ascund cuvinte
ce le presar arareori câte unul, câte două,
prin lumina asta surdă;
ridic capul, ploaie prin păr,
zgomot în ochi,
dar eu dansez învârtindu-mă fulger
aici, lângă 311 prea plin pentru mine
sau pentru fericirea pe care o ţin închisă în rucsac.
Iar te-ai coborât, draga mea,
În tăcerea pe care ţi-o şoptea îngerul...
Şi iar nu mai vrei
Să-mi rostogoleşti câte-un ochi, poate doi,
Pe-aleile din Cişmigiu,
Cum se-ntâmpla mai demult
Când veneai lângă mine
Şi-mi scoteai gândurile cu penseta.
Iar te-ai coborât, draga mea,
Pe banca aceea verde pe care îţi promisesem
Că n-am să mai vin
Şi ai văzut că m-am ţinut de cuvânt!
Eu da, doar cuvântul nu s-a ţinut de mine
Şi a zburat ca un fluture
Până departe, nu ştiu unde an
"Când două disperări se întâlnesc , pot foarte bine să dea naştere unei speranţe, dar asta dovedeşte doar că speranţa este capabilă de orice."
"(...) iubisem prea mult ca să mai fiu în stare să trăiesc doar cu mine însumi. Era o imposibilitate absolută, organică: tot ce făcea din mine un bărbat era la o femeie. "
"– N-o să înţeleg niciodată femeile.
– Nu vorbi prostii, este singurul lucru care poate fi înţeles şi care are sens, în lumea asta... "
"– Sunt un egoist. Egoismul este &
"Nu am un talent deosebit. Am doar pasiunea curiozitaţii. "
"Am trăit în acea singurătate care la tinereţe e dureroasă, însă la maturitate e minunată. "
"Ar fi bine să începi să-i înveţi pe alţii abia după ce ai învăţat tu însuţi ceva. "
"După mine, cel mai rău într-o şcoală pare să fie în principal aplicarea metodelor bazate pe frică, forţă şi autoritate artificială. Un astfel de tratament distruge sentimentele autentice, sinceritatea şi încrederea elevului."
"S
"Puţin îmi pasă dacă vorbele îşi opun înţelesul, iar eu par a-ţi acorda iubirea refuzându-ţi-o, a te obliga să trăieşti impunându-ţi moartea, căci contrariile sunt invenţie a limbajului, care încâlceşte ceea ce surprinde. "
"La fel despre dragoste. Dacă mîzgălitorul meu de hârtie mi-o va cânta în plenitudinea sa universală, ce voi afla despre ea? Dar acea anumită femeie îmi deschide un drum. Ea vorbeşte într-un anumit fel. Surâde înt