Shop Mobile More Submit  Join Login
Când deschise ochii Ştefan se trezi în faţa sa cu un chip minunat, aşa cum avea să descrie mai târziu acele amănunte ce n-ar interesa. Era un chip masculin al unui tânăr ce-ar fi putut avea aceeaşi vârstă cu a lui ce purta la vedere o pereche de sprâncene bogate accentuând trăsăturile fine ale tenului. Ştefan ştia că în spatele pleoapelor închise se aflau doi ochi căprui, într-o nuanţă de negru, ochi pe care îi privise de atâtea ori încât acum i-ar fi fost aproape imposibil să mai lase cumva în urmă clipele pe care le petrecea privind în interiorul lor.

Imaginea creată ne înfăţişează capetele lor stând alăturate unul de celălalt, cu nasurile aproape lipite, cu respiraţiile contopindu-se într-o fericire supremă, susţinută de tăcerea ce pare că stă de pază la porţile timpului. Mâna lui Ştefan se odihneşte depusă de-a lungul bustului celuilalt.

Era o dimineaţă albastră în care lumina se amesteca cristalin cu vântul şi cu frunzele copacilor ce-şi etalau în departare, privind pe fereastră, verdele sclipitor şi intens. Până şi cerul, aşa se părea, transmite prin intensitatea lui puţin din fericirea pe care cei doi o simţeau împreună.

Andrei Petre, celălalt tânăr asupra căruia ne întoarcem privirea, îl cunoaşte pe Ştefan chiar de mai bine de un an şi jumătate, când avusese ocazia să-l întâlnească la una dintre piesele de teatru pe care uneori teatrele le mai pun la dispoziţie pe timpul verii pentru cei ce se mai găsesc încă prin oraş. De atunci s-au tot văzut şi parcă destinul a aranjat în aşa fel încât  ca în scurt timp să devină buni prieteni. De aici şi până la a afla ce se ascunde în sufletul celuilalt nu mai era decât un singur pas.

Ştefan aruncă o privire asupra ceasului aflat pe noptiera de lângă pat. Era trecut de ora zece. Se apropie şi-l sărută pe celălalt pe gât, insistând parcă cu buzele lipite de pielea fină şi mirosind a ceva uşor, a aripi de înger s-ar simţi tentat să spună deşi s-ar vedea nevoit să recunoască că încă nu i-a fost dat să aibă parte de aşa ceva.  Îşi duse apoi buzele înspre urechea aflată în partea sa muşcând-o în ritmul unui joc copilăresc şi strângând între buze acea bucată de ţesut cartilaginos; închise ochii savurând această clipă pe care timpul i-o oferea în dar după tot ceea ce a fost nevoit să lase în urmă şi peste ceea ce n-a putut să treacă. Trecutul. Îi şopti în ureche că ar fi cazul să se trezească. Andrei căscă lin şi îşi întinse braţele mormăind ceva neinteligibil. Îşi deschise ochii acomodându-se  cu lumina acelei zile iar atunci când ajunse să-i vadă chipul celui aflat lângă el îşi afişă un zâmbet pentru care nu există cuvinte pentru a-l descrie într-un mod realistic. Se sărutară apoi într-un mod în care nu ne-am putea imagina că dragostea ar putea arăta şi în felul acesta. Dând pătura la o parte se ridicară amândoi din pat fiind îmbrăcaţi doar cu câte un şort. După ce şi-au urmat obişnuinţele de fiecare dimineaţă, dacă s-ar mai putea numi acest timp dimineaţă, merseră în bucătărie unde începură să pregătească împreună micul dejun, aşa cum fac întodeauna. E minunat să poţi împărţi momentele cele mai obişnuite ale vieţii; singurătatea poate fi anulată atât de simplu, îi trece lui Andrei prin gând.

Trecuseră patru luni de la momentul în care Ştefan i-a mărturisit Anei propria sa realitate. Sărmana fată n-a făcut decât să dovedească cât de mult l-a iubit deoarece a fost dispusă într-o măsură atât de mare să-l înţeleagă. Acum îl cunoaşte pe Andrei şi este fericită pentru bucuria pe care o resimte Ştefan; oare acest gest nu este suficient pentru a ne arăta nouă că iubirea nu înseamnă posesie, nici măcar vreun alt semn care să o confirme? Iubirea este generală, atotcuprinzătoare şi nemăsurabilă. Şi poţi trece peste orice prejudecată doar în încercarea de a te face părtaş la realitatea celuilalt. Dacă i-ar fi privit acum probabil că ar fi vărsat o lacrimă, de data aceasta plină de un entuziasm datorat peisajului... Uneori libertatea aparţine omului mai mult decât celorlalţi iar individul trebuie să o aleagă. Omul este libertate la fel cum este şi iubire. Uneori libertatea nu este altceva decât iubire.

Iar zilele se puteau scurge la infinit... Trecutul îşi îndeplinise misiunea, se gândea Ştefan, iar el ştiuse cumva să îndrepte timpul în aşa fel încât să-şi găsească fericirea. La urma urmei omul este libertate, nu-i aşa?
Acest text se numeste URMARILE TIMPULUI si face parte din seria EXPANSIUNEA LIBERTATII.

Seria cuprinde:

1. O altfel de realitate [link]
2. Ganduri [link]
3. Urmarile timpului [link]
Add a Comment:
 
:iconmistral87:
mistral87 Featured By Owner Jan 9, 2008
...am vrut sa scriu de o vreme, dar nu prea imi gaseam cuvintele... o sa spun simplu - multumesc! multumesc pentru ca ai prezentat povestea asta atat de frumos... nu e unica, din pacate, de multe ori nu se termina atat de frumos... omul nu e in stare sa se desprinda de ceilalti si sa-si aleaga propria libertate, ca sa te parafrazez :) nici el, nici ei nu reusesc sa treaca peste prejudecati. Textele tale isi aduc partea lor, cat de mica, la schimbarea lumii. Inca o data multumesc!
Reply
:iconnebunie:
nebunie Featured By Owner Jan 9, 2008
multumesc si eu foarte mult pentru acest comentariu incurajator... pana la urma scriitorul are menirea de a-si gasi libertatea in cadrul cuvintelor sale, de a se elibera prin intermediul lor. multumesc, o spun din nou, sperand ca ceea ce am scris poate aduce o bucurie cat de mica cuiva...
Reply
:iconsadik18:
sadik18 Featured By Owner Aug 17, 2007
superba toata seria nu ma asteptam la un astfel de sfarsit ... sper sa nu te corupa si pe tine dA si sa te lasi de scris.
Reply
:iconnebunie:
nebunie Featured By Owner Aug 17, 2007
multumesc foarte mult:hug:
eu in primul rand scriu mult in afara dA-ului. Tot ce postez aici nu sunt decat rupturi sau texte independente special scrise ca sa le postez aici... Eu in primul rand sunt scriitor iar mai apoi fotograf... asa ca n-am cum sa ma las de scris indiferent ce s-ar intampla pe aici... :)
multumesc din nou
:hug:
Reply
:iconsadik18:
sadik18 Featured By Owner Aug 19, 2007
pai in cazul asta ne cam simtim marginalizati... sa postezi mai des proza ... cel putin asta e opinia mea...imi face mereu placere sa citesc ce scrii chiar daca nu te pot ajuta cu vreo critica constructiva.
Reply
:iconmoody013:
MOOdy013 Featured By Owner Jul 27, 2007
Finally got around to reading this. Ba uitam, ba nu aveam timp, imi cer mii de scuze. Now to the point. :O Este absolut socant. Cred ca asta ii da genialitatea. Am ramas cititnd ca bovina si mi-a cazut pe jos scrumul din tigara de care uitasem...
Notele filosofice sunt impecabile, si povestea aleasa ca exemplu ilustrativ este foarte nimerita si bine gandita mai ales pentru ca socheaza si face cititorul sa vada ideea, ajunge la el mult mai usor.
Observ o mica schimbare de stil fata de restul de doua din serie, si anume o imbunatatire notabila in descrierea cadrului. Este foarte vizuala. Deci avem si aici un mare plus cum s-ar zice.
Desi nu are sens prea mult decat in relatie cu celelate doua din serie, foarte bune si ele, asta imi place cel mai mult.
Amazing work!! :heart:
Inca o data mii de scuze pentru "lag"!
Reply
:iconnebunie:
nebunie Featured By Owner Jul 27, 2007
acum si raspunsul meu:
- nu ai de ce sa-ti ceri scuze, eu iti multumesc pentru ca ai avut rabdare sa citesti:)
- nu stiu cat de socant este... mie nu mi se pare:D... recunosc insa ca ideea mi-a zvacnit ceva vreme prin creier pana sa o astern pe hartie
- ma bucur foarte tare daca intr-adevar "face cititorul sa vada ideea" :giggle:

Multumesc foarte mult!
:hug:
Reply
:iconsilencedesreves:
silencedesreves Featured By Owner Jul 18, 2007  Student General Artist
hehehe, imi place mult finalul. Putin socant, intr-adevar, dar imi place. Mai ales "Omul este libertate la fel cum este şi iubire. Uneori libertatea nu este altceva decât iubire."

Sa mai scrii! :heart:
Reply
:iconnebunie:
nebunie Featured By Owner Jul 18, 2007
Multumesc mult:D
O sa mai scriu;)
:heart:
Reply
Add a Comment:
 
×

:iconnebunie: More from nebunie



More from DeviantArt



Details

Submitted on
July 15, 2007
File Size
6.0 KB
Thumb

Stats

Views
265
Favourites
8 (who?)
Comments
9
×